"Tricolorii" mici au fost depășiți clar de un adversar vizibil superior valoric într-un meci în care selecționerul a preferat un oponent de elită pentru a simula cât mai bine meciurile grele de la turneul final, cu Italia și Spania/
- Care sunt concluziile amicalului de pe "Arcul de Triumf"?
Puținele semnale pozitive din prima repriză
Cu zece victorii din tot atâtea meciuri în preliminarii, o singură înfrângere în ultimele 33 de partide și cu un lot deplasat la București cotat la 90 de milioane de euro, Olanda este o forță a continentului care se va număra, cu siguranță, printre favoritele la câștigarea Europeanului slovac. Cu marele Reiziger pe bancă, tinerii batavi nu se abat de la filosofia echipei mari, pasează mult și rapid, caută să slăbească adversarul din punct de vedere fizic și să-i aplice lovitura sau loviturile de grație atunci când au ocazia. Lucru pe care l-au și făcut marți seară.
Ce a vrut să vadă Pancu? Foarte conștient de valoarea superioară a adversarului, selecționerului a încercat, practic, să simuleze meciurile grele din grupa de la EURO, în special cel cu Spania, o echipă care, la fel ca Olanda, pune preț pe posesie prelungită, mută mingea dintr-o parte în alta a terenului și are jucători tehnici, care pot destabiliza oricând.
Se poate spune că experimentul defensiv a funcționat în prima parte, una în care atacanții laterali, Ianis Stoica și Rareș Ilie, au stat foarte aproape de Sîrbu, respectiv Borza, au fost degrevați de multe dintre sarcinile ofensive și s-au concentrat pe închiderea culoarelor adverse și micșorarea spațiilor. La fel, mijlocașii centrali au avut rolul de a aglomera în fața apărării și a nu le permite adversarilor să străpungă pe centru și a nu-i expune inutil pe stoperii Ignat și Ilie.
O tactică defensivă, asumată de fostul atacant din Giulești, care a funcționat în prima repriză în care batavii au fost periculoși doar printr-o lovitură liberă respinsă de Hindrich (min. 25) și la o ocazie a lui Ezekiel (min. 37) după o breșă căscată între Borza și Matei Ilie.
Minusul? Deși ne-am propus să mușcăm pe contraatac, am avut foarte puține momente în care am ajuns cu mingea în preajma careului advers, singurul eveniment ofensiv notabil fiind o contră rapidă irosită de o pasă prea lungă a lui Rareș Ilie pentru Louis Munteanu.
Am cedat repede când "ne-au luat la joc"
Noi am rămas fideli strategiei de joc, ei nu s-au abătut de la filosofia din prima repriză, iar jocul de-a șoarecele și pisica a continuat și în startul reprizei a doua, când olandezii au hotărât să apese pedala de acclerație și au avut nevoie de doar opt minute pentru a rezolva un meci pe care l-au controlat în totalitate.
Golul unu, venit în minutul 51, a fost posibil pentru că ne-am apărat prea jos de poarta lui Hindrich, iar Valente, întâmpinat târziu de Akdag, a prins o bombă care s-a oprit în plasa porții noastre. Cum olandezii nu au slăbit ritmul, nu am putut da replica în niciun moment, ei au mai ratat o șansă prin Ohio (min. 58), la o fază la care au găsit din nou culoare pe centrul apărării noastre, fundașii au strâns târziu, iar vârful de careu a trimis peste poartă.
Meciul l-au trecut la capitolul reușite în minutul 59, când Daniel Pancu se pregătea deja să schimbe liniile. Și au făcut-o simplu, cu o centrare din stânga la care Van Bergen a apărut excelent, i-a luat fața lui Matei Ilie și a reluat cu capul imparabil și de această dată pentru Hindrich. Un gol rezultat din presiunea continuă căreia i-a fost supusă linia noastră defensivă, context cu care Ilie, Ignat și Borza se vor întâlni și la turneul final din Slovacia.
Două linii ofensive, o realizare tardivă. Munteanu, inexistent
Cum meciul titularilor fusese pierdut, selecționerul a preferat să se țină de planul inițial și să facă schimbări în masă în minutul 60, când a modificat întreaga linie ofensivă, cu excepția lui Louis Munteanu. Am rămas la un 4-2-3-1, cu Baiaram în dreapta, Cîrjan playmaker, Cojocaru în stânga și vârful CFR-ului în centrul liniei de atac.
Dar nu am făcut decât să presăm timid în rarele momente în care olandezii ne-au cedat deliberat posesia, am construit lent și am avut un prim moment periculos abia în minutul 56, când am beneficiat de o lovitură liberă de la 18 metri pe care Louis Munteanu a trimis-o în zidul advers.
Apoi am încercat în zadar să dăm viteză jocului în benzi, unde Baiaram și Cojocaru au prins zile slabe și nu au fost ajutați de fundașii noștri laterali. Cel mai combativ a fost decarul Cîrjan, care s-a aflat în centrul celor două faze în care puteam, totuși, să înscriem: un șut întârziat (min. 66) din poziție bună și un altul foarte bun, în al treilea minut de prelungiri, după o fază creată de Borza și continuată inspirat de Gheorghiță cu o săritură peste balon.
Pentru Louis Munteanu, meciul cu Olanda a fost genul de test care i-a provocat frustrare, în principal pentru că nu a avut mingi în zona careului de 16 metri advers, nu s-a putut conecta nici cu Corbu, nici cu Cîrjan și nici cu atacanții laterali. A risipit lovitura liberă în care se putea face remarcat și putea avea o ocazie periculoasă în minutul 76, dacă Baiaram reușea să găsească un culoar simplu de pasă decisivă prin care l-ar fi lăsat singur cu portarul. Per total, o evoluție ștearsă într-un moment în care, în contextul neconvocării la seniori, mulți ochi au fost ațintiți asupra tânărului golgheter al SuperLigii.
